Oriunde ai fi

Știu că ești acolo undeva și mă aștepți, nu într-un mod evident, dar speri să ne întâlnim, ești curioasă. Încă nu mă cunoști, dar îți închipui cum ai vrea să fiu. Ți-ai făcut un portret robot umanizat cu atât de multe detalii încât pare că de data asta o să mă întâlnești întâmplător și vei simți că sunt eu.

Realitatea ne va surprinde pe amândoi, la fel și dimineața și seara și toate zilele ce vor urma. Nu credeai că o să fii atrasă de cineva ca mine, eu nu îmi imaginam că voi iubi genul tău de femeie. Putem să-i spunem destin, providență, întâmplare, hazard...probabil ar trebui totuși să-i spunem așteptare până acea fuziune se va produce între noi. Dar noi știm că asta e doar o formalitate...ce paradox, noi știm atâtea dar totuși nu ne știm pe noi, încă.

De multe ori mă amuză faptul că suntem așa axați pe găsirea partenerului ideal, poți să te oprești deja dacă ai pornit în căutarea persoanei perfecte. Nu va fi ideal, cu atât mai puțin perfect, va avea o tonă de defecte, multe, poate prea multe, pe zi ce trece se vor înmulți. Dar în ochii tăi le vei accepta, îl vei accepta așa cum este, fără să încerci să schimbi ceva, dar schimbările vor veni fără să speri la ele. Tu nu vei mai fi aceeași persoană de care m-am îndrăgostit, eu o să par un altul în ochii tăi. Și totuși vom continua să ne redescoperim și reîndrăgostim constant, pentru că oriunde am fi noi acum, dragostea NOASTRĂ nu va avea termen limită în viața asta.