Acum vrea să tacă, să își asculte gândurile, să dea ordine haosului stârnit, ăsta e un apus care speră să fie urmat cât de curând de răsărit. Dar timpul e important aici, e o noapte întreagă, poate o serie de nopți albe sau poate ani. Trebuie să-ți asculți tăcerea, să îți cauți răspunsurile care nu îți vor strigă niciodată soluția, ele o vor șopti doar, foarte încet, tot mai încet.
Câteodată ai mult mai multe de învățat dacă asculți ce au de zis cei din jur, decât să încerci să acaparezi o discuție care se transformă treptat într-un monolog. Defapt sunt vocile din interiorul tău, tot mai multe, tot mai contradictorii. E mai bine să pui punct unui joc menit să-l pierzi, a căror reguli chiar dacă ai vrea nu le poți înțelege, pentru că se schimbă de la o zi la alta. Ei doi erau construiți să fie împreună, a fost gustul fructului pe care nu-l poți uita când îl ai în mână și îl deguști, dar același gust devine ambiguu dacă nu-l mai vezi, nu-l mai atingi, rămâne doar o amintire vagă, care va fi depozitată undeva...și uitată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu