vineri, 19 decembrie 2014

De ce regretă unii bătrâni comunismul?

De mult doream să abordez problema asta, dar mereu apar altele, la fel cum se întâmplă în viața fiecăruia. Dacă stăm și cugetăm puțin viața e un carusel de probleme cu care ne confruntăm, în care una ia locul alteia și tot așa.

Dar destul cu vorba lungă sărăcia omului, pentru că tocmai am intrat în era lucrului bine făcut să și încep ce am de spus. Vedem tot mai des pe la tv, la radio, prin articole bătrânei din ăștia dubioși care mor de nerăbdare (unii la propriu) să-l revadă pe marele conducător comunist sau să se reîntoarcă în acele vremuri.

Hai să vă spun cum stă treaba mai exact, să ne întoarcem în trecut, unora mai deschiși la minte o să le iasă exercițiul ăsta în pofida faptului că au trăit atunci, eu nu am făcut-o, dar am dreptul la opinie.

Prea multe activități nu erau atunci, totul era controlat, mâncarea era raționalizată, televizorul era și el cu porția, de marea invenție a internetului nici nu poate fi vorba, ca să nu mai zic că la petreceri participa doar o pătură elitistă, restul mai ușor cu pianul pe scări. Desigur rămânea cititul, dar de acest aspect o să vorbesc într-o altă postare.

După ce am expus toate aceste argumente vreau să mă întorc la minunata întrebare din titlu, stilizată altfel...deci ce vedeau inșii ăia așa mișto la comunism, la vremurile alea grele? Nimic, absolut nimic, dacă ar fi să intrăm în mintea lor poate am constata că se plângeau și atunci, nu ne conveneau multe, dar înghițeau, așa erau timpurile. DAR, ceea ce regretă ei cu adevărat acum este tinerețea pierdută, dar este just că ea e efemeră, e o certitudine asta, dar dragilor, nu-i așa că atunci când ești tânăr ai poftă de viață, poți face ce vrei, poți îndura multe și mergi mai departe? E o normalitate să fii nostalgic după anii tinereții tale. Ei bine, vremea trece pentru toți.