sâmbătă, 13 februarie 2010

Everybody’s Fine

"Everybody’s Fine" asa se numeste filmul pe care l-am vazut azi si care chiar m-a impresionat. Nu pot spune ca in randurile urmatoare o sa va spun eu despre cat de bun e filmul si ca trebuie sa va uitati ca joaca in el si Robert De Niro pentru ca sunt sigur ca o sa existe persoane care nu o sa fie de aceeasi parere. Dar ce conteza? Mie imi place mult si pana la urma aici e doar parerea mea. Bineinteles daca doriti sa va faceti o ideea despre ce este in filme nu o sa gasiti aici(cel mai bine e sa vedeti filmul). Aici e opinia mea dupa ce l-am vazut. Nu o sa iau acum parte cu parte sa o comentez. Toata actiunea sa invarte in jurul unui tata, vaduv, bolnav, singur...numai de rau pana aici. Hotaraste sa plece sa-si revada copiii(2 fete si 2 baieti) vazand ca nimeni nu vine la el desi el ii chemase. Acum ca sa o scurtez fiecare dintre ei mint in legatura cu situatia lor, dar il asigura pe tatal lor ca sunt "bine" doar pentru ca acesta sa fie linistit. Pe parcurs afla ca unul din baieti a murit...drama in toata regula. Se termina intr-o nota ok ca sa zic asa(un fel de reuniune de familia). Acum sa lasam filmul si sa privim realitatea, povestea din film sigur se regaseste in multe familii, copiii pleaca si isi uita parintii...cred ca e ca un circuit al dezoltarii tanarului adult. Nu poate sa stea mereu langa parinti si daca ar face-o nu ar fi treaba buna asa ca in majoritatea cazurilor pleca. Se pierde legatura intre cei care inainte se vedeau zilnic, isi vorbeau mereu, imparteau bune si rele(relatia parinte-copil). Nu in multe cazuri se intampla ca parintele sa se duca dupa copil ci se asteapta tocmai contrariul(de parca ar fi o regula, dar daca stai sa te gandesti e de inteles). O chestiune interesanta care apare in film, copilul alege sa-si minta parintele doar ca respectivul sa creada ca e bine, sa nu-i faca si mai multe probleme. In film i se ascunde tatalui faptul ca unul din baieti avusese probleme cu drogurile, politia, in final acestea aducandu-i moartea. El traiese mintit de persoanele care il iubeau cel mai mult...e trista situatia dar totusi e genul de minciuna pozitiva cu un scop mai mult sau mai putin bun. Eu cred ca mare concluzie ar trebui sa fie sa nu le ascundem celor dragi adevarul despre noi, chiar daca nu e asa cum si-ar fi dorit ei(poate nici noi). Orice ar fi ar trebui sa comunicam mai mult cu cei dragi...chiar si de la distanta.

vineri, 12 februarie 2010

Povestea lui Gogu si blogu

Multi se intreaba printre care si eu de ce nu prea intra lumea pe blogul lor, daca stai si te gandesti vezi ca iti lipseste ceva: calitatea si notorietatea. Ca sa ai multi vizitatori trebuie sa ai cel putin una din cele doua calitati.
Personajul principal GoGu nu avea ce face intr-o zi, si cum era si urat afara s-a gandit el sa-si faca un blog. Gogu baiat Gigel cu idei multe, care pe deasupra mai avusese experinta cu siteuri de genu si-a bagat video amuzante. Nu a intrat nici pulea, apoi a inceput baiatu nostru sa-si stoarca neuronii si sa scrie de la el(dar nu s-a tinut)...in final a dat-o pe aticole de pe alte siteuri care i se pareau lui interesante si si-a tras si un chat gol pe blog. De ce nu a reusit Gogu dupa tot ce a facut? Simplu. Nu avea calitate...lua de pe alte siteuri lucruri interesante dar pe care oricine le citea din alte parte. Cunoscut nu prea era baiatul pe blogosfera...asa ca soarta blogului sau care avea deja un an si ceva nu era prea roz. Finalul nu exista...finalul e prezentul. Gata povestea! Acum o sa ma adresez direct unui posibil vizitator, din intamplare evident, nu incerca sa-l asemeni pe Gogu cu cineva din realitate pentru ca o sa gasesti sute. Daca nici macar nu scrii tu si daca nici macar nu esti cunoscut...aici la cunoscut ma refer la persoane de pe tv(si altele), caci respectivul e cunoscut si viata lui intereseaza(nu stiu de ce, dar chiar intereseaza). Ca un ultim sfat(parere...ia-o cum vrei) nu incerca sa mai scoti si profit din blog, Gogu nu a reusit, dar tu esti liber sa incerci.
Va scrie cu drag,
al vostru GoGu

vineri, 5 februarie 2010

Tristetea


Tristetea este un sentiment normal, o emotie pe care o simtim ocazional si pe care nu ar trebui sa o negam. Ciudat sau nu, tristetea este necesara, pentru ca altfel nu am putea aprecia clipele frumoase.
Este normal sa nu te simti bine atunci cand suferi o pierdere, cand esti dezamagita, cand viata ta se schimba. Manifestam o puternica rezistenta la schimbare, iar atunci cand simtim ca pierdem controlul, ca variabilele sunt manipulate de altcineva, ne bantuie emotii negative. Cel mai dureros este atunci cand trebuie sa ne schimbam pe noi insene.
Daca treci printr-o perioada mai proasta, nu iti camufla sentimentele. Nu incerca sa ascunzi ceea ce simti cu adevarat, pentru ca nu vei face decat sa amani momentul izbucnirii si gandurile negre te vor intoxica.
Daca simti ca nu poti gasi in tine resorturile necesare pentru a te ridica din nou, cere ajutorul unui prieten. Nu il vei impovara cu grijile tale, ci dimpotriva te va aprecia pentru ca ai apelat la el.
In urma cu cateva luni imi asteptam o prietena si ea intarziase deja o ora, desi nu ii statea in fire. In momentul in care a sosit am simtit ca ceva nu este in neregula si am indraznit sa o intreb ce se intamplase. Avusese o mica dezamagire si incercase sa camufleze acest fapt plimbandu-se prin fata blocului meu si facand incercari disperate de a se calma si de a se comporta ca si cand nimic nu se intamplase.
Nu vroia sa ma impovareze si pe mine cu problemele ei... Nu trebuie sa gandesti niciodata astfel. Simplul fapt de a vorbi cu cineva despre ce ai pe suflet te ajuta sa iti pui ordine in ganduri, sa analizezi situatia, sa intelegi mai bine. Poate nu vei primi un sfat inspirat, dar important este ca ai fost ascultata, ca ai lasat o parte din manie, din tristete sa iasa la suprafata.
"Si maine e o zi" spunea Scarlett O’Hara. Planuieste-ti momentul in care iti "permiti" sa fii trista. Daca nu poti in clipa asta sa iti dai in vileag trairile adevarate, atunci acorda-ti cateva momente mai tarziu pentru a te descarca, dar nu amana la nesfarsit momentul. Este chiar linistitor sentimentul ca ai dreptul sa fii trista intr-un anumit interval de timp.
Ideea de planificare te ajuta sa detii controlul chiar si asupra aspectelor negative. Discuta cu tine insati, fa-ti promisiunea ca in intervalul x iti vei reveni.
Adeseori cauza tristetii nu este evidenta. Cei din jur observa schimbari in comportamentul tau si trag semnalul de alarma. Incearca sa depistezi cauzele care te-au determinat sa fii trista si taie raul de la radacina.
Uneori simtim nevoia unei schimbari si devenim irascibili sau dimpotriva, schimbarea se produce, iar noi suntem ultimii care afla de ea. Poate fi vorba si de o schimbare de paradigma, o schimbare aparent brusca in modul de gandire, in modul de perceptie al lucrurilor. Nu este intotdeauna usor sa renunti la starea de dinainte, la confortul anterior schimbarii.
Schimbarea este dificila, dar este necesara pentru dezvoltare. Nu te vei pierde pe tine daca vei vedea lucrurile altfel. Tristetea este un element normal si ea ne poate ajuta in masura in care o acceptam si o confruntam. Ai dreptul sa plangi, ai dreptul sa fii irascibila, ai dreptul sa iti exteriorizezi sentimentele, ai dreptul sa fii trista.
Cu toate acestea, daca tristetea te acapareaza pentru o perioada mai lunga de timp, e posibil ca ea sa se transforme in depresie si atunci ajutorul unui specialist devine necesar.

joi, 4 februarie 2010

As vrea...


As vrea sa fiu un nor,
Sa ma preschimb in ploaie
Si-apoi pe trupul tau,
As vrea sa curg siroaie,
As vrea sa fiu o floare
Pe care s-o mirosi
As vrea sa fiu si lacrimi,
In ochii tai frumosi
As vrea sa fiu pamantul
Pe care tu pasesti;
As vrea sa fiu eu insumi,
As vrea sa ma iubesti...



Nu am scris eu o asemenea poezie dar mi s-a parut prea frumoasa ca sa nu fie vazuta de cat mai multe persoane.

miercuri, 3 februarie 2010

Temperaturi de temperaturi


+10°C Chiriasii din Helsinki opresc caldura. Laponii planteaza flori.
+5°C Laponii fac plaja, in caz ca inca mai rasare soarele.
+2°C Automobilele italiene nu mai pornesc.
0°C Apa distilata ingheata.
-1°C Respiratia devine vizibila. E timpul pentru o vacanta la Marea Mediterana. Laponii mananca inghetata si beau bere rece.
-4°C Pisica vrea si ea in pat cu tine.
-10°C E timpul pentru o vacanta in Africa. Laponii se duc la inot.
-12°C Prea frig sa mai ninga.
-15°C Automobilele americane nu mai pornesc.
-18°C Proprietarii caselor din Helsinki pornesc caldura.
-20°C Respiratia devine sonora.
-22°C Automobilele frantuzesti nu mai pornesc. Prea frig pentru patinaj.
-23°C Politicienii incep sa-i compatimeasca pe cei fara un acoperis deasupra capului.
-24°C Automobilele japoneze nu mai pornesc.
-26°C Din respiratie se poate taia material de constructie pentru iglu-uri.
-29°C Pisica vrea sa se bage sub pijamaua ta.
-30°C Automobilele nemtesti nu mai pornesc. Laponul injura, da cu piciorul in roata si isi porneste Lada.
-31°C Prea frig pentru sarutat, buzele ingheata. Echipa de fotbal a Laponiei incepe antrenamentul pentru etapa de la primavara.
-35°C E timpul pentru o baie fierbinte de doua saptamani. Laponii dau jos zapada de pe acoperis.
-39°C Mercurul din termometre a ingheatat. Prea frig pentru a gandi. Laponii incheie si nasturele de la gulerul camasii.
-40°C Automobilul tau vrea si el in pat. Laponii trag un pulover pe ei.
-45°C Laponii inchid fereastra de la baie.
-50°C Lupii de mare parasesc Groenlanda. Laponii schimba manusile cu 5 degete pe cele cu un deget.
-70°C Ursii polari parasesc Polul Nord. La Universitatea din Rovaniemi (capitala Laponiei) se organizeaza o excursie pe perioada lunga.
-75°C Mos Craciun paraseste Cercul Polar. Laponii trag pe urechi urechile de la caciuli.
-250°C Alcoolul a inghetat. Laponul e suparat.
-268°C Heliumul devine lichid.
-270°C Iadul ingheata.
-273,15°C Zero absolut. Nici o miscare a organismelor elementare. Laponii : "Da, e destul de frig, mai da-mi o dusca."