Stau si ma gandesc cum e sa fii parinte, nu sunt curios sa aflu personal asta cat mai curand, pentru ca mai am multe stadii de parcurs pana la acel nivel. Dar ma intreb cum poate sti cineva daca e un parinte bun sau mai putin bun pentru copiii sai, avand in vedere ca nu a mai facut asta pana acum. De obicei multe lucruri nu ne reusesc din prima, dar in cazul asta nu prea cred ca avem voie sa gresim. Spun doar ca nu aveam voie, nu ca in ziua de azi nu se greseste in acest domeniu. Nu doar daca dai nastere la un copil te poti numi parinte, cine crede asta se inseala. Pentru a da un exemplu mai practic asa, daca tu cumperi oua, trebuie sa si stii sa le gatesti, sa le prelucrezi pentru a iesi ceva bun, nu te poti numi bucatar daca doar le-ai cumparat. Bineinteles ca ai putea sa iei exemplul parintilor tai, asta ar fi o posibila alternativa de urmat. Experienta in pe acest plan nu prea exista, asa ca faci si tu ce a facut mama si tata, chiar daca ei erau in alta perioada, probabil le repeti greselile dar de aceasta data mai imbunatatite si mai rele. Ai acea dorinta de a face totul cat mai bine, evident ca nu o sa reusesti asa cum iti doresti, dar macar incerci, pana la urma e vorba de o persoana, doar daca te straduiesti nu inseamna ca faci bine (poti sa progresezi in ceva gresit). Daca nu ai avut un exemplu prea bun in familie poti aplica metoda de a face mai multi copilasi in final cred ca o sa inveti cum trebuie procedat si ce ai gresit inainte...era mai usor daca erau doar oua si faceai o reteta. Aici e vorba de personalitati in formare, cineva care o sa aiba ceva din tine, o calitate, vreun defect, cu sau fara voia ta, oricum nu conteaza, nu semnezi o cerere cu ce ai vrea sa poate face juniorul. In zilele de azi nasterea unui copil e o bucurie, eu as zice mai bine o stare de soc, dupa care iti revii prin adolescenta copilului (poate mai tarziu) si iti dai seama ca din ou a iesit o gaina dornica de afirmare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu