luni, 19 ianuarie 2009

Dornici de mai mult


Am observat aceasta dorinta de a nu te multumi cu ce ai, nu neaparat la mine, dar in general ea exista si nimeni nu o poate contesta. Banuiesc ca asta e un principiu al vietii din punctul cuiva de vedere al meu, al tau, al oricui. Ne dorim si facem sacrificii inimaginabile, dar totusi le facem de dragul reusitei, de a indeplini dorinta suprema. Dupa ce ajungi la ea, vezi cum e, o atingi emotionat...nu mai e asa de interesanta ca la inceput, este doar un lucru care atunci te-a determinat sa faci multe sa-l indeplinesti si acum...parca nu mai e acelasi. Culmea afli ca tocmai tu te-ai schimbat, acum doresti si mai mult, vrei sa urci si mai sus. Oare acela sa fie locul unde te vei simti indeplinit pe toate planurile? bineinteles ca nu, ar fi prea frumos, poate prea usor pt. tine care ai facut atatea. Poate fi locul unde vei mai bifa o reusita in lista telurilor tale, sau doar locul de executie al tau. Da...ai vrut mai mult, ai cazut...acum esti un ratat. Nimeni nu ti-a zis ca o sa reusesti, tocmai tu? de ce tu? Ce te face mai special decat ceilalti?...raspunsul asta e la tine, cred ca nici nu-l cunosti. Intotdeauna la tine e raspunsul, dar niciodata nu-l gasesti...ce paradox. Trebuia sa fie mai simplu sa reusesti, de ce mereu suntem intr-o extrema a binelui sau a raului. Toti vrem calea de mijloc, dar mergem, ne aventuram spre margini. Sunt multi acolo jos care odata credeau ca vor reusi, dar au cazut, nemaiavand puterea sa o ia de la capat. Eu ma ridic, sunt puternic daca am putut sa nu ma dau batut...sau cel putin asa cred. Sunt iar sus, nesiguranta imi confirma asta. Dorinta de mai mult poate fi letala personalitatii tale.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte mult adevar in acest articol...