Despre tipul ăla în vârstă care vine să-ți repare televizorul

O să vă povestesc despre o întâmplare aparte, prin care poți trece chiar și tu, exact când ți-e lumea mai dragă. Dar desigur că fiecare avem o varianta diferită a unei astfel de situații.

Acum câțiva ani m-am mutat din orașul natal, într-unul mai mare și mai ofertant, dar asta este o altă poveste. Ceea ce vreau să spun este că locuiam singur într-o micuță garsonieră, totul era în regulă, până când inevitabilul s-a produs!!! Mai exact, mi s-a stricat televizorul. BUM (nu a făcut exact așa, doar că în felul ăsta m-am simțit eu).

Nimeni nu se așteaptă să i se strice televizorul, ele traiesc muuult. Când eram copil, aveam acasă un televizor care era de aceeași vârstă cu mine și vreau să precizez că aveam vreo 9 ani cam așa în vremurile alea.

Bun, acum ce să fac, am încercat să găsesc pe cineva și printr-o recomandare m-am trezit la ușă cu un domn între vreo câteva vârste, cert e ca era în vârsta. Simpaticul nene a intrat direct în problema, avântându-se în casă însoțit de o servietă imensă. Mi-am zis în gândul meu, uite un om care știe meserie, dar repede mi-am schimbat părerea când am văzut harababura dinăuntru paporniței lui antice. Pur și simplu avea cu el toate pulerezele posibile, într-o ordine numai de el știută. Aruncate acolo la întâmplare.

Cea mai grea parte din repararea televizorului era desfacerea carcasei, din câte mi-am dat eu seama, dar după ce repeți procedura de vreo 5-6 ori, parcă totul deja e mai ușor. Omul lua prin excludere, a tot inclus și exclus piese vremea de veo șase ore. Iar eu în tot timpul asta i-am stat alături de voie, de nevoie și pe parcursul orelor am devenit din client, ucenic, supervizor și din dorința prea mare de implicare m-am și curentat. Mi s-a spus că asta ajută la romantism...nu ne pronunțăm.

Meseriașul s-a descurcat foarte bine, a depășit recordul de eficiență și îndemânare, lovindu-se și scăpând fire, piese, șuruburi mici, pe care eu a trebuit să i le recuperez pentru a ușura toată munca. Am fost bucuros când a terminat, deși imaginea acum era marită și arăta de parcă ar vrea să scape de pe micul ecran era totuși bine. Funcționa! Desigur ca într-un an l-am mai chemat de vreo trei ori și ideea articolului mi-a venit dintr-o întâmplare stranie petrecută zilele trecute....mi s-a stricat iarași televizorul!!!