duminică, 14 decembrie 2008

Emotia primei ninsori


El, un fulg micut, coboara timid si vesel alaturi de fratii lui. Firav pluteste pe aripile vazduhului, pana jos. Aici e asteptat de toata natura, aluneca si imbratiseaza pamantul, cata iubire...cata pasiune intr-o cantitate atat de mica. Prima data este cel mai greu...sa gaseasca drumul, sa se adapteze, sa reziste razelor, ca mai apoi sa fie asteptat de alti frati pe covorul alb. Acest mic fulgusor atat de gingas completeaza Spiritul Craciunului , fara el totul ar fi mai diferit, mai realist si monoton. Cand ninge prima data eu resimt o senzatie puternica de liniste, o implinire, puritatea ninsorii nu poate curata pesimismul si problemele oamenilor de prima data, de aceea micutul fulg cristalin e perseverent, el vine si iar vine pana cand zapada acopera totul. Nimeni nu se asteapta de la ceva micut sa schimbe griul din sufletele oamenilor, trebuie sa fie ceva maret ca sa faca una ca asta, nici pe departe. Nu o sa poata o reducere, cativa bani in plus sau alte bunuri materiale sa schimbe tristetea acumulata de-a lungul anului (o amelioreaza si nimic mai mult), ci doar caldura si dragostea familiei in ajunul unei sarbatri in pragul careia ar trebui sa fim...nu neaparat mai buni, dar macar mai optimisti si iubitori.

Un comentariu:

vali spunea...

Emotionanta descrierea sentimentelor traite la vederea fulgilor de nea :)