miercuri, 4 martie 2015

Barometrul iubirii

Sunt frunze ce nu cad oricât de tare ar bate vântul, precum și inimi ce nu se despart nicicând, chiar dacă sunt departe. La fel de bine frunza care era verde odată se poate desprinde singură de creanga sa, exact atunci când nimeni nu se aștepta. Ajunge jos în noroiul gros care o să o acopere și în final se va descompune, dar înainte de asta va privi ramura de care odată a aparținut și va spera. Sunt și inimi care bat atât de aproape dar niciodată la unison, două inimi triste care strigă fiecare separat și diferit.

Am început să măsor lucrurile cu inima. Când iubești, mereu descoperi ceva bun și care îți place în omul care îți e alături. Găsești lucruri frumoase în cel de lângă tine fără să le cauți, fără să le aștepți și fără să speri la ele. Se produc schimbări neîntrerupte în viața voastră comună, nimic nu rămâne pe loc, totul oscilează între un trecut apus și un viitor incert. Mereu ai puterea să faci ceva dar câteodată e mai bine să lași lucrurile să își urmeze cursul agitat al sentimentelor, al vieții.

Uneori gândim prea mult și ajungem să iubim prea puțin, mai puțin, să iubim stins omul de lângă noi, să ajungem o flacără gată să se fie doborâtă de vânt, fără să ținem cont că acolo e putere să aprindă iarăși un foc și mai pasional și de nestăvilit. Analizăm totul mult prea rațional, folosim un barometru rece care ne va face să fim distanți de oamenii calzi și blânzi. Vedem mereu o vreme care rămâne neschimbată și mohorâtă, un cer mereu negru și greu. Iubirea lor îi face să fie mereu scăldați în raze calde pentru că ei au mereu soare în suflet și privire.  

Niciun comentariu: