duminică, 15 februarie 2015

Te-am privit în ochi...

Te-am privit în ochi și mi-a fost frică, fără să înțeleg de ce, dar am continuat să o fac. Tu ai continuat să mă primești în universul sufletului tău, mi-ai deschis o poartă către tine. Am găsit acolo un drum către o destinație care ar fi trebuit să mă îngrozească, dar nu a fost așa, m-a liniștit.

M-am regăsit pe mine în ochi tăi, în TINE. Era totul atât de întunecat, ce mi-ar fi dorit să fie măcar o sursă de lumină acolo, dar nu era, dar...nici nu aveam nevoie...vedeam totul foarte clar în acel întuneric deplin. Frica a dispărut, poate nu a fost niciodată, sau poate nu am reușit niciodată să te privesc așa ca acum, să ajung atât de departe, de profund, să fiu atât de aproape.

Te-am privit în ochi și am găsit răspunsurile la întrebările pe care mi-a fost temă să le rostesc cu voce tare, mă simt liniștit, împăcat, complet. Frica ne paralizează sau ne face să acționăm, să luam decizii de care vom fi mândri sau pe care le vom regreta. Nu îmi pare rău că m-am uitat adânc în sufletul tău, am văzut viitorul, am văzut imortalizate petale de viață, drumuri comune și separate pe care o să le facem.

Dar mai era cineva acolo, ascunsă, mică, speriată și nehotărâtă, erai tu...cred, era prea întuneric să-mi dau seama cu certitudine, dar am simțit că mă strigi, am simțit că te cunosc. Ți-am cuprins mâna și am deschis ochii împreună, cuvintele sunt de prisos...ceea ce simțim e mai important acum. Am continuat drumul împreună, faptul că în față era furtună, nu ne-a oprit să speram că ne îndreptăm spre soare.

Niciun comentariu: