Dornici de mai mult

Am observat aceasta dorinta de a nu te multumi cu ce ai, nu neaparat la mine, dar in general ea exista si nimeni nu o poate contesta. Banuiesc ca asta e un principiu al vietii din punctul cuiva de vedere al meu, al tau, al oricui. Ne dorim si facem sacrificii inimaginabile, dar totusi le facem de dragul reusitei, de a indeplini dorinta suprema. Dupa ce ajungi la ea, vezi cum e, o atingi emotionat...nu mai e asa de interesanta ca la inceput, este doar un lucru care atunci te-a determinat sa faci multe sa-l indeplinesti si acum...parca nu mai e acelasi. Culmea afli ca tocmai tu te-ai schimbat, acum doresti si mai mult, vrei sa urci si mai sus. Oare acela sa fie locul unde te vei simti indeplinit pe toate planurile? bineinteles ca nu, ar fi prea frumos, poate prea usor pt. tine care ai facut atatea. Poate fi locul unde vei mai bifa o reusita in lista telurilor tale, sau doar locul de executie al tau. Da...ai vrut mai mult, ai cazut...acum esti un ratat. Nimeni nu ti-a zis ca o sa reusesti, tocmai tu? de ce tu? Ce te face mai special decat ceilalti?...raspunsul asta e la tine, cred ca nici nu-l cunosti. Intotdeauna la tine e raspunsul, dar niciodata nu-l gasesti...ce paradox. Trebuia sa fie mai simplu sa reusesti, de ce mereu suntem intr-o extrema a binelui sau a raului. Toti vrem calea de mijloc, dar mergem, ne aventuram spre margini. Sunt multi acolo jos care odata credeau ca vor reusi, dar au cazut, nemaiavand puterea sa o ia de la capat. Eu ma ridic, sunt puternic daca am putut sa nu ma dau batut...sau cel putin asa cred. Sunt iar sus, nesiguranta imi confirma asta. Dorinta de mai mult poate fi letala personalitatii tale.

Formatii inedite

Cred ca ati observat la televizor ca la mare concurentza cu ciupercile dupa ploaie sunt formatiile ad-hoc. Ma gandesc ca in loc sa-ti faci o afacere cu ciuperci, poti sa optezi la substituentul lor si mai precis formatiile, trupele, bandurile spune-i cum vrei ca tot aia e. Imi e dat sa vad, cred ca nu sunt singurul chinuit, fete (si baieti in ultima vreme) care sunt dornice de afirmare, cu scoala sunt certate, dar au abonamentul reinnoit la saloane de frumusete, sali si alte activitati extrascolare. Sa luam modelul clasic de formatie cu 4 fete, dupa un lung casting pt. algerea membrelor unde debia le-au gasit si pe astea, una mai "diferita" decat alta la fiecare li se da responsabilitatiele. Deci una e responsabila cu ganditul, alta cu cantatul, cu dansatul, cu vorbitul. Si daca sunt intrebate "fetelor care e lidera acestei trupe?" ele raspund in cor ca nu exista asa ceva in trupa lor, bineinteles ca motivul e clar ca niciuna nu e capabila de o asemenea responsabilitate, sau mai precis nu intra in fisa postului. Cu timpurile astea de criza s-a redus nr. componentelor la 2, care nu mai sunt asa experimentate ca stramoasele lor, a trebuit sa se renunte la ceva, mai exact la voce. Acum, daca doriti sa le recunoasteti, va dau eu niste ponturi: au cat mai putine haine pe ele, silicoanele (in cazurile bune daca nu, prezinta si ele variantele neimbunatatite) la vedere, de cele mai multe ori sunt racite sau ragusite si nu pot canta live, nivelul de inteligenta al amandurora nu-l depaseste pe cel al unei maimute in extrasezon. Acestea sunt o parte, mai noua, din formatiile indedite ale Romaniei.

Fetele dubioase din spatele usilor...colindatorii

Era prea pacat sa treaca sarbatorile de Craciun si sa nu vorbesc despre acest obicei, aceasta traditie...colindul. In perioada asta omu se gandeste cum sa mai face ceva bani, de un caltabos ceva si se duce la colindat...super ideea. Eu imi expun parerea mea formata intre peretii caldurosi ai casei: daca ai sonerie ti-o epuizeaza, iar dar nu, iti fac damburi in usa, bineinteles ca ti-ai dat seama ca sunt colindatorii. Acestia au mai multe metode, unele sunt atat de secrete incat nu m-a interesat sa le aflu, eu zic ce stiu si ce observa ca si proprietar de usa. Spiritele craciunului intruchipate ori incep sa-ti cante dinainte la usa, sperand ca vei aprecia scurtul refren dintr-un colind si le vei face cunostinta cu ronii mosului. Ideea mi se pare de-a dreptul cretina, nu e gandita, ea e doar aplicata an dupa an. Cum sa incepi sa canti la usa la unu care nici nu stii daca iti deschide (in cazu asta e risipa de energie si descurajare maaaare), care nici nu stii daca te primeste...asa cum vrei tu(poate omul a avut o zi grea si se descarca pe nevinovatii colindatori), sau poate chiar nu e acasa. Alti colindatori aplica metoda suna pana il scoti din casa...eventual iti deschide ca sa te refuze personal. Cel mai frumos colind cred ca poti sa-l auzi undeva pe la tara, unde sper si probabil s-au pastrat mai pure, mai neslefuite sarbatorile de iarna.

La la la

Si cum emotia primei ninsori a trecut de ceva vreme, am zis sa mai schimb subiectul cu ceva de la tv. Ce nu suport eu la tv, dar vad tot mai des sunt corurile de copii, bine sa nu se inteleaga ca am ceva cu adorabilii copilasi...deci corurile in general. Acum sa-mi argumentez parerea, corurile astea fac playback, da mereu mereu, personal cred ca e usor sa ajungi intr-un cor desta ca nici voce nu trebuie sa ai. Probabil sunt cativa corinsti cu voce buna, iar restu' sunt de umplutura, important e sa fie cat mai multi. Uite asa ajung si copilasi care debia ganguresc intr-un cor. Majoritatea spun ca nu sunt conditii intr-o emisiune televizata (sau tot ce tine de latura comuna dintre tv si cor), eu zic ca e mai prost cand stiu ca 20-30 etc de oameni se prefac...mimeaza, boring si schimb. Cred ca singurii care se uita la emisiuni in care canta un cor sunt parintii respectivelor talente, si oamenii surzi care sa bucura ca vad...ca au si ce vedea la un cor, numeric vorbind. In rest oamenilor care apartin de un cor si au si voce in dotare numai de bine si sanatate!

Emotia primei ninsori

El, un fulg micut, coboara timid si vesel alaturi de fratii lui. Firav pluteste pe aripile vazduhului, pana jos. Aici e asteptat de toata natura, aluneca si imbratiseaza pamantul, cata iubire...cata pasiune intr-o cantitate atat de mica. Prima data este cel mai greu...sa gaseasca drumul, sa se adapteze, sa reziste razelor, ca mai apoi sa fie asteptat de alti frati pe covorul alb. Acest mic fulgusor atat de gingas completeaza Spiritul Craciunului , fara el totul ar fi mai diferit, mai realist si monoton. Cand ninge prima data eu resimt o senzatie puternica de liniste, o implinire, puritatea ninsorii nu poate curata pesimismul si problemele oamenilor de prima data, de aceea micutul fulg cristalin e perseverent, el vine si iar vine pana cand zapada acopera totul. Nimeni nu se asteapta de la ceva micut sa schimbe griul din sufletele oamenilor, trebuie sa fie ceva maret ca sa faca una ca asta, nici pe departe. Nu o sa poata o reducere, cativa bani in plus sau alte bunuri materiale sa schimbe tristetea acumulata de-a lungul anului (o amelioreaza si nimic mai mult), ci doar caldura si dragostea familiei in ajunul unei sarbatri in pragul careia ar trebui sa fim...nu neaparat mai buni, dar macar mai optimisti si iubitori.

Oameni cu interes

Oamenii cu interes la care vreau sa fac referire sunt, de aceasta data, profesorii. Am mai dezbatut subiectul profesori pe acest blog, dar acum vreau sa ma refer la un aspect diferit care este intalnit in licee. Imi este dat sa vad oameni, caci nu cred ca se pot numi profesori doar daca vin la scoala si isi iau salariul, care nu au absolvit o scoala de pedagogie (cateva cursuri acolo). De exemplul acei profesori ingineri din liceele tehnice care sunt dupa cum le spune si mareata titulatura ingineri, doar atat. Ca sa fii un profesor adevarat trebuie, din punctul meu de vedere, sa te faci inteles...adica elevii aia care stau 7 ore la scoala sa priceapa ceva din si asa prea incarcata materie/programa. Probabil acesti oameni s-au trezit ca nu ii mai multumeste salariul de inginer si au zis ei in mintea lor..."cum sa-mi maresc eu leafa usor si frumos?" varianta de la catedra fiind cea mai atractiva. Nu vreau sa se inteleaga ca am ceva cu inginerii, dar totusi as dori sa nu se amestece meseriile doar pentru un salar' la mijloc. Dupa ce respectivul isi face cursul de pedagogie, din care banuiesc ca mai poate invata ceva util, poate sa aiba un atuu in relatia profesor-elev. Dar pana atunci o diploma o poti cumpara (sau nu) relativ usor continandu-ti activitatea in invatamant. In asteptarea respectarii acestor doleante intalnim oameni cu interes (material), care se folosesc de un limbaj nepotrivit si de o atitudine necorespunzatoare.

Despre cadouri in general

Asa cum spune si titlul articolului o sa va vorbesc despre placerea de a darui un cadou, pe care sigur ati resimtito cu totii. Din opinia mea asta e unul dintre cele mai frumoase obiceiuri, nu prea e o datina in adevaratul sens, dar se practica mai peste tot. Cadourile poti sa le primesti de la altii si asa cum se mai poarta acum sa-ti faci cadouri singur, alea care ti le faci tu tie te fac foarte fericit pentru ca cine altcineva decat tine sa stie ce-ti doresti; era si culmea sa zici "vai ce cadou penal mi-am luat, cum sa faci chiar tu greseala asta?". De obicei oamenii se bucura cand primesc ceva, mai ales in timpurile astea cand nu ai timp, nu ai bani (e la moda ca e criza) si esti inconjurat de egoisti, in general oameni carora nu le pasa. Si uite de asta e bine sa ai familie si sa te mai intelegi cu ea ca de altfel prieteniile nu-s sigure. Cand oferi darul trebuie sa imortalizezi fata fericitului (depinde de caz) viitor posesor al economiilor tale transformate bineinteles intr-un cado'. Oricum nu cred ca esti capabil sa-ti dai seama daca e multumit sau nu de ce i-ai dat, crezand ca daca acel obiect te-a facut sa-l cumperi o sa fie neaparat placut de primitor. Se mai spune ca la acea atentie venita din suflet (magazin mai bine zis), nu e important pretul, acum hai sa fim seriosi normal ca pretu' primeaza dar cine o recunoaste si in plus de fata cu tine. Sa zicem ca tu organizezi o petrecere cu o anumita ocazie implicand in aceasta mult timp, multa imaginatie si niste bani la care tot asa, sa presupunem ca, petrecaretul trebuie sa aduca acel "ceva". Totul e ok, pana dupa petrecere cand vezi ce cadouri nepotrivite si de 2 lei ai primit (si dupa incepi sa te lipsesti de la organizarea de petreceri de tot felul pentru ca iti dai seama ca iesi in minus, this is reality). Sper ca asta sa fie un caz izolat, cu care te intalnesti de cat mai putine ori pe an. Oricum nu aveti incotro si trebuie sa va multumiti cu orice cadou ati primi, bucurandu-va ca s-a gandit cineva la tine. Sfatul meu e sa faci tu cadouri neasteptand nimic pentru ca ceea ce o sa vezi pe chipul persoanelor dragi va fi mai mult decat un simplu dar.

Ciudatenii amuzante

Top 8 Locatii cu denumiri ciudate

1. Lacul Cacacioasa - aflat la marginea munincipiului Ramnicu Valcea
Lacul are aceasta denumire pentru ca, cu catva timp in urma in acest loc se deversau dejectiile provenite din oras.
2. Madulari
3. Cracii Doamnei
4. Satul Pascoaia
5. Satul Cucoii
6. Dealul Bucii
7. Muereasca
8. Milcoiu

Lenea

Cred ca nu este loc unde sa nu o intalnesti sau sa nu vezi victime ale ei. Sunt de parere ca ea e in tine si vrea mereu sa ia controlul, dar ca un paradox munceste pentru asta, tocmai ea...hai ca la asta chiar ca nu te asteptai. Datorita ei te lipsesti de activitati placute cum ar fi cititul, un hobiu, da, insusi ea, ce? nu-ti vine sa crezi? mai bine du-te si multumeste-i. Ea poate fi o scuza buna, dar pe care nimeni nu o recunoaste. Lenea ar putea sa fie un bun prim-ministru, este atat de populara incat te poate face sa o "votezi" in fiecare zi. Dar acest indvid numit lene are si o mare suparare...mereu cand se chinuie sa isi castige cati mai multi adepti, acestia nu o folosesc drept scuza, utilizand mai degraba "mi-a fost rau", "nu m-am simtit prea bine", sau binecunoscuta expresie "nu am avut timp". Trista meserie...ea niciodata nu culege laurii victoriei respectiv capitularii tale, dar totusi este perseverenta. Si in loc sa rostesti strigatul "...lupta pentru noi!!!...lupta pentru noi!!!", eu te sfatuiesc mai bine sa te bazezi pe un motto de genul "lupt pentru mine!". In final vreau sa spun o sintagma in care ne regasim cu totii uneori, unii mai mult, iar altii mai putin: "lene e sinucidere blanda".

O lacrima tricolora

Azi e 1 decembrie si e un sentiment special pentru Romania. Nu o sa pun un text gen "copy-paste", pentru ca nu isi are rostul pe blogul meu, in fond puteti sa cititi de pe alte pagini aceste informatii. Ce vreau eu sa spun este cat ar trebui sa insemne ziua asta pentru noi. 1 decembrie trebuie sa-l ai in suflet, sa retraiesti toate bataliile pe care l-au purtat stramosii nostri. Bine, deci sa nu ne indepartam prea mult, desi azi poti sa simti si tu ce au simtit soldatii si mai simt inca. Pentru multi ziua asta nu mai e ceva asa cool, "frate azi e 1 decembrie" la care poti sa primesti o replica seaca "ok dude". Toti politicienii astia care se dau a fi pentru tara si mai mult care ne reprezinta, pentru ei auzul cantecului "Treceti batalioane romane Carpatii" ramane la stadiul "un cantec pe care il aud din an in an"...astia sunt oameni nedemni de a fi numiti romani. As vrea sa ma refer si la militarii plecati prin alte tari, ei poate resimt cel mai bine senzatia de a fi roman, pentru ca acolo e pusa o viata in joc, si culmea e tocmai a lor. Mereu am fost facinat de munca si devotamentul acestor oameni, ei isi lasa familiile acasa, prietenii, si se duc acolo pentru altii, pentru a ajuta, pentru bani...fiecare are un scop cand pleca acolo. Alta faza e daca te intorci pe picioarele tale sau la pachet si ce multumire au pentru fapta lor? ei puteau sa ramana acasa. Noi mai spunem ca un politician ne reprezinta? ne-a reprezentat vreodata? parerea mea e ca voi soldati de peste tot care va luptati cu mult curaj si va depasiti conditiia fizica si psihica, voi sunteti demni de admiratia mea, a noastra. De ce toti vorbesc de bine doar acum de tara si pana mai ieri numai vorbe rele? de ce cineva se poarta mai frumos de ziua ta si nu tot timpul? de ce iubim unele lucruri doar la inceput? Lacrima tricolora trebuie sa curga doar pe obrazul adevaratilor romani. La Multi Ani Romania!

Povara superficialitatii

Da! Pentru unii poate fi o povara, la altii se manifesta printr-o monotonie. Devine banal sa faci ceva de calitate, te gandesti "de ce sa fac ceva extraordinar cand pot face ceva mediocru si nu deranjez pe nimeni". Am sa ma refer in acest articol la meserii, adica mai pe scurt cu ce isi neutralizeaza omu' timpul. Eu personal vad oameni care fac lucruri obligati, fara talent, fara daruire...de pasiune nici nu mai zic, e apusa de muuult timp; dar tie, tie ca persoana nu iti pare rau? esti cuprins si tu de nepasare? De multe ori suntem intampinati cu atat de dura expresie "nu ma intereseaza", e cel mai usor sa nu te implici, sa nu-ti asumi nimic, sa stii ca nu tu esti cel ce greseste...ce simplu. Banul ne modifica mintea, in fond daca tu castigi bine, esti motivat financiar, nu mai conteaza daca iti faci sau nu treaba bine, nu mai conteaza ca tu nu te simti in largul tau, dar este important ca ai banu' gros pe tine. Daca faci ceva cu daruire si sarguinta, placandu-ti ceea ce faci si simtind ca locul tau e acela si nimeni nu poate sa face treaba ta mai bine, eu consider ca esti o persoana realizata, care are incredere in propriile forte si este un luptator adevarat. Tu cel care citesti acum acest articol poti spune ca ce e scris aici e un sablon, ca asta ar fi idealul. Nu e chiar asa, stresul cu care iti castigi tu banii si care este provocat de munca pe care o faci poate fi inlocuit cu o gandire pozitiva. Nu am o reteta pentru asta, stiu doar ca daca vrei sa fii cel mai bun fa ce iti place, dar fa-o bine, evitand astfel povara superficialitatii.

Clipa fatala

Ma gandeam cum e cu o clipa inainte sa mori. Poti sa fii constient de asta, sa simti ca acela e momentul, sa rostesti un ultim cuvant si dupa...Cel mai adesea cand te gandesti la etapa aceea esti cuprins de un sentiment de frica, o frica de necunoascut as putea zice, poate ca tu astepti sa treci cu bine de asta si dupa va fi totul ca inainte, dar nu. Sufletul se desparte de trup, cu greu cand se gandeste cate a facut pe lumea asta, cand se gandeste la prieteni, familie. Dar sa revin, esti intr-un pat si te gandesti la tot, la toate, la nimic, ai senzatia aia ca vrei sa pleci linistit, deci vrei sa te impaci cu cei din jur pentru ca stii ca daca nu o faci atunci nu mai ai cand. Deodata se taie filmul, plutesti...te privesti, toti plang in jurul tau dar tu nu esti acolo, ce ciudat...Nu intelegi de ce plang si sunt tristi, tu te simti atat de bine, ai o senzatie de libertate, s-a intamplat ceva? de ce nu sunt atenti la tine? si nu intelegi. Hei!!!sunt aici sunt bine, vorbele-ti ramand ca un ecou rece in trupul acoperit de lacrimi. Continui sa mergi fara sa privesti in urma. Curand senzatia de eliberare se transforma intr-o singuratate profunda, dar e liniste...pacat.

Oameni si oameni...

Iata ca a venit si sfarsitul de saptamana si aveam o datorie morala sa scriu pe blog, adica sa mai sterg praful pe aici si toate trebili. Ascultam zilele astea noul radio Zu (ca o parere personala,acest radio face toate lovelele, e bun, stie ce vrea de la inceput) si are Mircea Badea acolo o emisiune mai pe seara, in care sta de vorba cu ascultatorii...super tare faza. Toata chestiunea e ca in timp ce eu imi gaseam de lucru intra un personaj in direct(ca pe sistemul asta e emisiunea, omul intra, Badea il asculta, si ori se cearta ori discuta), cum spuneam individul intrase sa-si spuna parerea. Zicea ceva de genul "mi-am facut si eu blog ca asa e la moda, nu ca sa scriu ceva pe el"...am amutit...stupoare. Eu stiu ca pe net faci ce vrei, scrii tampenii (poate asta fac eu acum...nu stiu), libertatea de exprimare e fara margini aici in spatiul virtual. Intrebare: "pentru ce sa imi fac blog daca nu am nimic de spus?", personal ii admir mai mult pe cei care au un blog si scriu rar, dar atunci cand o fac spun ceva de calitate, pe sistemul omul are potential si talent, da daca nu e timp ce sa-i faci. In ziua de azi facem multe lucruri, doar pentru ca acestea sunt la moda, intrebarea e de ce am ajuns asa? nu stiu, poate ca si eu mai fac unele lucruri pe principiul asta. Cum ar fi sa porti ceva care nu iti sta bine, dar care atrage privirile (probabil atrage atentia persoanele din jur tocmai pentru ca nu e bine, e janic) totusi vezi asta pe strada...sau chiar in oglinda ta de acasa atunci cand o privesti. Toate prostiile astea sa fac ceva ca e in trend sau la moda sau mai stiu eu cum sunt ridicole, pentru ce sa-mi fac eu un blog daca nu scriu niciodata pe el, daca nu doresc sa detin unul, doar pentru ca altii au si eu nu? asta nu e un motiv. In final vreau sa zic sa nu faci ceva care nu vrei cu adevarat si care nu iti face placere doar din dorinta de a fi la fel, pentru ca risti sa fii o copie nereusita.

Natura este sufletul artei

Ceva de spus

Era si cazul sa mai am si eu ceva de spus pe blogul asta. L-am lasat cam al nimanui, tin sa mentionez ca ii admir foarte mult pe aceia dintre noi care isi gasesc timp sa scrie zi de zi pe blogul personal. Am mai avut tentative sa scriu, dar inspiratia nu a tinut cu mine. Trebuie sa simti momentul prielnic pentru a scrie pe blog. In fine...
Chiar ma uitam zilele astea la Tv si am vazut printre alte stiri si una despre asteptata marire a salariilor profesorilor. Nu stiu ce se asteapta de catre noi elevii si restul care sunt mai mult sau mai putin implicati in invatamant. Oare sa fie profii mai dedicati?neeee!!! oare sa fie mai rabdatori?nici atat! oare sa incerce sa fie mai apropiati de elevi?departe de ei acest gand!...si lista cu intrebari probabil poate continua. Oricine s-ar bucura daca li s-ar majora salariile, cu siguranta si eu daca as avea alocatia mai mare. Cu ce ma incalzeste pe mine ca elev daca profii au salariile mai mari ca doar nu impart banii cu mine. Fireste ca as fi fericit daca acestia ar fi mai profesionisti in urma acestei majorari, dar de ce ar face asta?...exact, nu au de ce. Concluzie: o sa fie exact ca inainte; urmandu-se cu seriozitate si rigurozitate principiul "timpul trece, leafa merge".

Parerea mea...

A trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe dragul meu blog, dar din nefericire lipsa de timp si-a pus amprenta chiar pe blog. A...uitasem inca o chestiune, inca o scuza, nu am reusit sa fentez raceala si ma atacat crunt. Oricum asta nu ma impiedica sa scriu chiar in clipa asta (bine...poate putin), de obicei cand esti posesorul unei raceli iti lipseste cheful de tot ce trebuie sa faci. Nici inspiratia nu mi-a fost prietena zilele astea, dar sa revin la subiect, ca sa nu ma abat prea tare. In timp ce mai navigam eu pe netul asta nelimitat, am descoperit bloguri, ca al meu dar putin mai diferite, de obicei imi place sa iau cate ceva din blogurile altora (nu genul de inspiratie copy-paste)...sa invat ceva din experinta bloggerilor. Nu vreau sa insinuez ca nu sunt oameni pasionati carora chiar le face placere sa scrie diferite pareri, opinii si altele pe un blog, pe un site cumparat nu ca in cazul meu si al altora pe dastea free. In fine si cum ma uitam eu, descopar bloguri 100% copiate, adica sa fiu mai clar, individu' nu si-a dat si el nici macar cu parerea despre ceva ce ii place, respectivul posesor de blog a dat si el pe google cautare la niste articole mai smecherite "cu priza la nenea publicu". Avea acolo la articole de la altii...cate si mai cate. Unii o sa zica: "ba da si tu ai articole gata facute si puse pe blog...nu iti vezi barna din ochiu tau si te uiti la vecini?", am raspuns la genul asta de intrebari, pe blogul meu se regasesc mai multe articole, care mie mi s-au parut interesante si in plus ele au o eticheta care doreste sa atraga atentia cititorului despre natura subiectului. Acestea fiind spune sa continuu...cum spuneam, am intalnit un blog si pe acolo erau articole despre sport, care de altfel le puteai vedea in anumite gazete, ziare si site-uri de specialitate. Individul mai avea bagata si reclama, sa mananace si gura lui o paine tare si uscata. Mi se pare stupid sa mai iei si bani pe articolele altora, care poti sa le citesti din alte site-uri muuult mai cunoscute. Eu am vrut sa va zic in randurile de mai sus ca era frumos si mi se parea corect sa scrie si el ceva personal, macar pe la sfarsit pe acolo, dar nimic. Oricum pot sa dorm linistit ca mai sunt altii care au si mai putini vizitatori decat mine.

Fenteaza raceala

Te-a prins raceala? E clar! Te asteapta o stare nashpa, cu febra, dureri de cap si nas infundat. Te duci la medic, tine o saptamana. Nu te duci, tine sapte zile. Dar, decat scenariul acesta neplacut, iti propunem varianta smart: fenteaza raceala! Sau, mai exact, blindeaza-te cu un sistem imunitar infailibil, din spatele caruia sa-i razi in nas. Iar pentru asta poti sa te bazezi pe cativa aliati de nadejde.

• Echinaceea: o planta celebra pentru imunitate. O gasesti si sub forma de capsule sau picaturi, Echinaid spray sau solutie de la ESI. Ideala pentru imunizarea impotriva gripei, racelii sau infectiilor ORL.

• Vitamine: cele mai importante in lupta contra infectiilor de orice fel. Incearca Natura Mix cu Ginseng de la Aboca. Este o formula concentrata de vitamine si minerale naturale care iti garanteaza o imunitate brici.

• Propolis, polen si miere de albine: produsele apicole nu trebuie sa-ti lipseasca din casa, dar cu atat mai mult in timpul sezonului rece. Iar o lingura de polen dis-de-dimineata Propolbaby de la ESI. Sunt tablete masticabile cu Propolis, Echinacea si Lapte praf cu gust de fragi.

• Ginkgo Biloba: este unul din cele mai bune leacuri pentru tulburari circulatorii. Imbunatateste fluxul sangvin la nivelul creierului, al retinei, precum si la nivelul mainilor si al picioarelor, cand acestea sunt mai tot timpul reci. De exemplu in produsul Ginkgo Biloba Princeps Remedia.

• Anti-stres: se stie ca stresul prelungit il face pe organismul tau sa “lase garda jos”. Nu lasa stresurile sa te copleseasca si incearca, de exemplu, Natura Mix No Stress de la Aboca, o formula inovatoare cu actiune specifica antistres.

• Condimente: adauga scortisoara sau piper negru (in ceai sau chiar in bauturile mai tari) care iti vor creste imunitatea; de asemenea fructele de macese folosite sub orice forma pot face minuni; la fel si catina sub forma de capsule sau sirop, poate deveni un aliat puternic impotriva virusilor.

• Remedii homeopate (gen oscilococcinum): o doza in fiecare saptamana, incepand cu jumatatea lunii octombrie pana la jumatatea lunii aprilie, poate preveni sindromul gripal.

• Vaccinul anti-gripal: l-am lasat la urma fiindca sunt de preferat metodele naturale. Daca nu ti-e frica de ace, poate fi o solutie. Trebuie sa stii totusi ca eficacitatea lui nu e 100% garantata. Un vacin contine doar cateva tulpini de virusi, ori acestia sunt mult mai multi si poti avea ghinionul sa te intalnesti cu unul la care n-ai fost imunizata. In plus virusii au si prostul obicei sa se “deghizeze” (sa se modifice genetic) asa ca, chiar un tip la care teoretic erai imuna sa-ti faca viata grea.

Bancuri cu si despre scoala

***
- Fi-fi-fifi bun, u-u-unde se aflã s-s-scoala de-de-de bîl-bîl-bîlbîitii?
- La ce vã mai trebuie? Observ cã vã bîlbîiti foarte bine!

***
Profesorul se strãduieste sã lãmureascã elevilor proverbul "Drumul cel mai scurt e si cel mai bun".
- Tata zice cã nu-i asa! spune un elev.
- Zãu? Si ce meserie are tatãl tãu?
- Sofer de taxi.

***
Profesoara:
- Cine se crede prost sa se ridice in picioare...la care un elev s-a ridicat
Profesoara:
- Mai, tu chiar esti prost?
Elevul:
- Nu, dar mi-a fost mila sa va las doar pe d-voastra in picioare.

***
Un copil il intreaba pe tatal sau:
- Tata, tu poti sa scrii cu ochii inchisi?
- Nu stiu, sa incerc.
- Bine, atunci sting lumina si sa imi semnezi si mie carnetul de note.

***
Vezi pe drum un sac de minte si unul de bani. Pe care il iei?
-Pe cel cu bani.
-Eu l-as lua pe cel cu minte.
-Fiecare cu ce-i trebuie.

***
- Mă întreb ce o să te faci cînd vei fi mare, cînd acum, în clasa a doua, tu nu ştii să numeri decît pînă la 10?
- Arbitru de box.

***
Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul tezelor!
- De ce?
- Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară!

***
Motto-ul zilei de MIERCURI:
Daca cineva rade, razi impreuna cu el!
Daca cineva canta, canta impreuna cu el!
Daca cineva lucreaza, lasa-l sa lucreze

***
Copii ce insecte stiti ?
-Eu stiu furnicutza!
-Ionescu furnica, furinicutza e diminutiv,ai înteles?
Georgiana:
-Eu stiu albinutza!
-Georgiana se zice albina,albinutza e diminutiv!ai inteles?
Bula:
-Eu stiu, gărgara….

Din nou la scoala

Si uite ca am ajuns aici, pe data de 15 septembrie, in fata unei scoli. Majoritatea din cei care se aflau acolo nu si-ar fi dorit sa se termine "scoala de vara". Dupa foarte putin timp am avut si placerea sa-mi intalnesc colegii si prietenii asa ca am povestit care si ce a facut prin visul frumos de vara adica vacanta candva mult asteptata. Era sa uit un aspect foarte important care a facut din prima zi de scoala, o zi neprietenoasa (cu totii si-ar fi dorit sa fie oriunde altundeva, de preferat acasa in pat, numai la scoala nu)...in prima faza vantul, apoi ploaia. Am simtit ca undeva acolo sus cineva imi imparte aceleasi sentimente, dar asta nu ma ajutat sa nu ajung ud acasa. Sa revin la scoala...privind la cei din jurul meu si incercand pe cat posibil sa-i analizez am ramas oarecum surprins vazand ca parca pe fata multora se afisa o intrebare "cand plecam?" si ceva imi spunea ca nu numai vremea era de vina. Vantul sufla nemilos din toate partile, apoi asemenea unor pinguini isteti am format un cerc si am ascultata ce ni se transmitea de la microfon. Parca vantul nu mai batea asa tare...dar nici ploaia nu mai avea mult si incepea, ghinionul tuturor pentru ca cercul s-a spart si in ordine clasele au intrat in scoala urmandu-si dirigintii. Pentru elevi cel mai placut sentiment este cand se termina scoala, atunci toti se bucura. Aud tot mai des "scoala nu mai e cum a fost odata", eu nu am de unde sa stiu cum a fost atunci, dar vreau sa va zic ca imi este dat sa vad profesori tot mai plictisiti, care vin doar sa-si ia salariul si carora le lipseste devotamentul, daruirea, pasiunea. Nu zic ca elevii de astazi ar fi niste sfinti, de asta nu se pune problema, dar totusi diferenta dintre profesor si student trebuie sa o faca niste studii bine puse la punct. Cred ca studiile nu le lipsesc la multi, dar ceea ce pe buna dreptate le lipseste este rabdarea, si uite asa se instaleaza pe nesimtite...nepasarea. In final vreau sa mai precizez ca scoala nu te instruieste cu nimic daca tu ca elev, ca persoana nu vrei sa inveti ceva. Si uite asa termini cu studiile si constati ca nu ai niciun avantaj de pe urma lor pentru ca dezinteresul a apasat pe tine prea mult timp si ca ochii ti s-au deschis mult prea tarziu.

Formula 1