Clipa fatala

Ma gandeam cum e cu o clipa inainte sa mori. Poti sa fii constient de asta, sa simti ca acela e momentul, sa rostesti un ultim cuvant si dupa...Cel mai adesea cand te gandesti la etapa aceea esti cuprins de un sentiment de frica, o frica de necunoascut as putea zice, poate ca tu astepti sa treci cu bine de asta si dupa va fi totul ca inainte, dar nu. Sufletul se desparte de trup, cu greu cand se gandeste cate a facut pe lumea asta, cand se gandeste la prieteni, familie. Dar sa revin, esti intr-un pat si te gandesti la tot, la toate, la nimic, ai senzatia aia ca vrei sa pleci linistit, deci vrei sa te impaci cu cei din jur pentru ca stii ca daca nu o faci atunci nu mai ai cand. Deodata se taie filmul, plutesti...te privesti, toti plang in jurul tau dar tu nu esti acolo, ce ciudat...Nu intelegi de ce plang si sunt tristi, tu te simti atat de bine, ai o senzatie de libertate, s-a intamplat ceva? de ce nu sunt atenti la tine? si nu intelegi. Hei!!!sunt aici sunt bine, vorbele-ti ramand ca un ecou rece in trupul acoperit de lacrimi. Continui sa mergi fara sa privesti in urma. Curand senzatia de eliberare se transforma intr-o singuratate profunda, dar e liniste...pacat.