Profesorul…

Usa se deschide larg si zgomotul se reduce brusc, vocea tremuranda a profesorului deja incaruntit inainte de vreme se pierde la jumatatea clasei. Amalgamul de voci si sunete par mai degraba sa descrie un haos ordonat. Stiloul manuit de dascal parca danseaza pe paginile catalogului. Pasii apasati ai profesorului se indreapta spre tabla prafuita, cu o miscare specifica bucata de creta incepe sa lase dare albe. Niciunul dintre elevi nu e interesat de activitatea parca neinteleasa a omului. Chicoteli si vorbe urate se aud din bancile murdare. Un sentiment ciudat acopera clasa care pare a fi ramas fara cuvinte. Ramasese doar el, singur, aparent singur...nu intelegea, era speriat, palmele ii erau jilave, fruntea transpirata. Era doar el, el si se privea intr-un imens neand.
-De ce?se auzi tare o voce, stradania ta nu este rasplatita omule, cei care ar trebui sa te aprecieze te badjocoresc. Viata ta nu este asa cum ti-ai fi dorit, nu intereseaza pe nimeni, oamenii nu inteleg profunzimea vorbelor tale. Esti tu oare fericit?
O voce subtire dar hotarata parca vrea sa raspunda dar nu reuseste. Era ca intr-un vis. Deodata linistea fu taiata parca in doua.
Dar ce este fericirea?
Oare tu esti fericit?
In acest loc fara margini,
Nu poti fi tu implinit.

Nu-mi plec fruntea niciodata,
Viata mea e ca un rol,
Pe o scena infierata,
Eu nu sunt decat un sol.

Adaptat sau nu...se poate
Eu sa fiu si tu incerci
Ca inainte de taote
Gandul sa mi-l intelegi

Lumea mea mi-e muza mie
Luna eu o preaslavesc
Pe cand tu esti pe vecie
Condamnat de nu gresesc

Eu ma bucur de oricine
Ma asculta si-ntelege
Taina vorbelor divine
Care nu au nicio lege

Pleaca tu acum ispita
Nu-ncerca sa ma atragi
In a ta lume sortita
Doar raului care-l faci

Deschide ochii brusc si nu vede nimic decat o clasa goala, luminata vag de luna care parca fusese martora la tot.

Copacul

Sta falnic si-ncrezator pe varful muntelui a carui inaltime parca pare de neatins. Te poti intreba oare cum a ajuns un copac tocmai acolo cand toti semenii lui stau asezati pe partile abrupt alea muntelui. Ceva il face pe el mai special, printre ai lui. Aparent nimic nu-i deosebeste, o radacina puternica, un trunchi masiv si ramuri suave. La prima vedere iti inspira putere, pare a fi conducatorul lor sau poate el a ajuns primul in varf, dar asta nu se poate…totusi vorbim de un biet copac. Parca si-a ales un loc strategic ferit de oameni, debia poti sa-l privesti, dar nicio sansa sa-l tai. Imi place sa cred ca fiecare om are cate un copac asemenea caracterului sau. Cei slabi sfarsesc prin a fi taiati si arsi, sau folositi pentru nevoile oamenilor. Alta parte sunt garboviti, iti transmit mila, stau in bataia vantului fara nico putere, dar totusi ei supravietuiesc. Cea din urma parte, mult mai mica, sunt copacii de la care doar privindu-i parca asculti o poveste. Exprima puterea in adevaratul sens al cuvantului, nu lasa ploaia, vantul, furtunile sa-l culce la pamant. Ba mai mult stapaneste locuri vitrege, el e copacul oamenilor neinfricati, dornici de a reusi tot ce-si doresc, sa ajunga in varf pe un drum construit treapta cu treapta, un drum anevoios la care unii nici nu gandesc. Ei reusesc, el ii reprezinta demn. Tu poti sa-l vezi si sa zici...”da un copac pe o stanca”, neinteresant, bun doar pentru o poza. Gresesti! Nu il intelegi, nu ii asculti povestea, el are tot ce-si doreste, libertatea, cerul deasupra care il vegheaza, vorbeste cu luna, glumeste cu soarele, e dezmierdat de nori.
E un norocos, dar gandirea superficiala a oamenilor nu il percepe, nu vor sa il inteleaga, nu se straduiesc sa-l asculte. El ramane doar un copac pentru multi si doar pentru unii ajunge sa fie un exemplu, un idol, un mentor. Poate asta este scopul lui, sa nu fie inteles de toata lumea, sa nu transmita aceleasi sentimente, sa fie doar ceva banal pe care descoperindu-l sa-ti para genial.
Da! Poate astea ar fi vorbele pe care mi le-ar spune el daca as fi acolo in varf alaturi de el. Asta e menirea lui sa astepte pe oricine vrea sa-si implineasca visele care par cel mai greu de atins. Pana atunci copacul asteapta...