joi, 25 martie 2010

Copacul


Sta falnic si-ncrezator pe varful muntelui a carui inaltime parca pare de neatins. Te poti intreba oare cum a ajuns un copac tocmai acolo cand toti semenii lui stau asezati pe partile abrupt alea muntelui. Ceva il face pe el mai special, printre ai lui. Aparent nimic nu-i deosebeste, o radacina puternica, un trunchi masiv si ramuri suave. La prima vedere iti inspira putere, pare a fi conducatorul lor sau poate el a ajuns primul in varf, dar asta nu se poate…totusi vorbim de un biet copac. Parca si-a ales un loc strategic ferit de oameni, debia poti sa-l privesti, dar nicio sansa sa-l tai. Imi place sa cred ca fiecare om are cate un copac asemenea caracterului sau. Cei slabi sfarsesc prin a fi taiati si arsi, sau folositi pentru nevoile oamenilor. Alta parte sunt garboviti, iti transmit mila, stau in bataia vantului fara nico putere, dar totusi ei supravietuiesc. Cea din urma parte, mult mai mica, sunt copacii de la care doar privindu-i parca asculti o poveste. Exprima puterea in adevaratul sens al cuvantului, nu lasa ploaia, vantul, furtunile sa-l culce la pamant. Ba mai mult stapaneste locuri vitrege, el e copacul oamenilor neinfricati, dornici de a reusi tot ce-si doresc, sa ajunga in varf pe un drum construit treapta cu treapta, un drum anevoios la care unii nici nu gandesc. Ei reusesc, el ii reprezinta demn. Tu poti sa-l vezi si sa zici...”da un copac pe o stanca”, neinteresant, bun doar pentru o poza. Gresesti! Nu il intelegi, nu ii asculti povestea, el are tot ce-si doreste, libertatea, cerul deasupra care il vegheaza, vorbeste cu luna, glumeste cu soarele, e dezmierdat de nori.
E un norocos, dar gandirea superficiala a oamenilor nu il percepe, nu vor sa il inteleaga, nu se straduiesc sa-l asculte. El ramane doar un copac pentru multi si doar pentru unii ajunge sa fie un exemplu, un idol, un mentor. Poate asta este scopul lui, sa nu fie inteles de toata lumea, sa nu transmita aceleasi sentimente, sa fie doar ceva banal pe care descoperindu-l sa-ti para genial.
Da! Poate astea ar fi vorbele pe care mi le-ar spune el daca as fi acolo in varf alaturi de el. Asta e menirea lui sa astepte pe oricine vrea sa-si implineasca visele care par cel mai greu de atins. Pana atunci copacul asteapta...

Niciun comentariu: