E ziua potrivită să fie declarativ, să apese butonul ăla de romantism, doar sunt Dragobetele. Trebuie să o convingă că încă mai e ceva între ei, trebuie să aducă dovezi constant, așa e dragostea lor sau cel puțin așa cred ei că trebuie să facă când doi oameni se iubesc.
Se ridică repede de lângă ea și o sărută încet pe frunte, ea se trezește buimăcită, nu e obișnuită cu astfel de gesturi. Ei nu fac așa ceva, dragostea lor e diferită prin inactivitatea din majoritatea timpului pe care ei în petrec împreună. El pornește la fel de repede spre serviciu cu gândul să o mai sune peste câteva ore să-și exprime sentimentele efemere dar aparent eterne pentru ea, dar va uita relativ rapid de acest gând.
Toată ziua nu s-a gândit deloc la ea, doar spre întoarcerea acasă mintea i-a fost asaltată de idei despre ei doi, s-a gândit că trebuie să-i ia flori dacă vrea să aibă liniște. A fost fericită când le-a primit, ea și-a încărcat bateriile cu te iubesc, iar el de liniște. Mâine vor uita tot, ea va aștepta o perioadă gesturi goale din partea lui, care vor veni când și când. Ei nu se iubesc, ei doar se prefac, sunt profund preocupați de alte aspecte și sunt doar colegi de viață. Vor să păstreze aparențe, dar nu știu nimic, nu au cunoscut iubirea care se simte, care se respiră ci doar pe cea care trebuie să o țipi, să o declari și să o uiți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu