Dragostea declarativă

Iubirea asta are mai multe forme, la început e multă chimie și fizică, iar apoi se transformă ușor în alte materii, pe care nu le-am învățat nicăieri. Ajungem să le pricepem odată cu oamenii pe care i-am iubit în viața noastră. Dar rănile acelea adânci din care cândva țâșnea un șuvoi de iubire, acum s-au cicatrizat și te-au făcut să înțelegi multe lucruri despre tine, despre cum să faci data viitoare pentru a nu persista în greșeli.

De ce nu trebuie să stea lipite tot timpul doua persoane care se iubesc cu adevărat? Pentru că nu despre asta e vorba și nu a fost niciodată, nu ai nevoie de așa ceva pentru a simți iubirea autentică. Nu e un drum pe care să-l urmezi și la final îți vei întâlni partenerul, tu ești autorul care scrie cu pasiune în acea carte care era imaculată la început, tu ai puterea de a lua decizii și de a fi nehotărât. Răspunsurile vor fi mereu la voi doi.

E un păcat capital să fii doar genul declarativ în dragoste, să îi aduci și luna de pe cer ori să zbori când ești cu persoana pe care o iubești...ce paradox ca ești capabil de multe lucruri imposibile, dar omiți lucrurile mici și simple care mereu au fost calea corectă. Calea spre inima voastră, fără măști, fără minciuni, doar vorbe țipate în șoaptă. Alege, în schimb, dragostea demonstrativă, poți să-i spui multe lucruri, dar fă-o să fie sigură că vei fi capabil să și le faci la momentul potrivit.