Cele mai celebre metode de executie

Camera de gazare, decapitarea si spanzuratoarea sunt numai cateva dintre metodele moderne de executie. Sunt controversate, blamate, dar practicate in acelasi timp. Dintre cele noua procedee pe care le vom enumara in cele ce urmeaza numai opt se mai practica in executiile de astazi.

Injectia letala
Inainte de a fi executat prin injectia letala, condamnatului i se schimba hainele, i sa da ultima masa si i se permite sa faca un dus. Dupa ce acest ritual este indeplinit detinutul este dus in camera de executie unde este intins si legat pe o masa speciala, iar apoi i se introduc doua tuburi intravenoase in brate. Acestea sunt alimentate dintr-o anticamera, de unde este dirijata intreaga operatiune. Tot aici e o linie telefonica directa cu oficialitatile care au puterea sa opreasca executarea pedepsei la moarte. Condamnatul are voie la o ultima dorinta. In momentul in care lichidul incepe sa curga prin tuburi, perdelele camerei de executie se trag pentru ca martorii sa poata urmari procesul. La fiecare executie pot fi unul sau mai multi executori, dar acestia stau intotdeauna in anticamera. Injectia letala contine Thiopental Sodium, Pavulon si clorura de potasiu. Thiopental Sodium este un barbituric care se foloseste in chirurgie ca anestezic. Doza obisnuita este 150 mg, dar in cazul injectiei letale se folosesc 5000 mg. Acesta este administrat cu scopul ca pacientul sa nu simta nicio durere cat mai este in viata. Apoi prin tuburi incepe sa curga Pavulon-ul, un relaxant muscular care intr-o doza foarte mare poate duce la paralizarea diafragmei si a plamanilor. Acest medicament isi face efectul in 1 – 3 minute. O doza normala este de 40 – 100 mcg pe kilogram, in timp ce pentru o executie se administreaza mai bine de 100 mg. Pentru a treia si ultima data, este introdusa intravenos clorura de potasiu, care in supradoza provoaca infarct. Nu toate statele folosesc si aceasta substanta, primele doua fiind suficiente pentru a omori un condamnat. De regula, clorura de sodiu se foloseste pentru curatarea tuburilor intre doua doze diferite de medicamente. La mai putin de doua minute dupa administrare, pacientul este declarat mort. Urmeaza ca trupul sau sa fie dus la legist pentru verificare, iar uneori i se face si autopsie. Familia va primi corpul abia dupa aceea, iar in cazul in care aceasta nu exista, trupul va fi incinerat de autoritati.

Scaunul electric
A fost inventat de Harold P. Brown. Acesta fusese angajat de Thomas Edison pentru a investiga daca electricitatea poate fi folosita in executii. Poate. Brown, dentist de profesie, deci obisnuit sa lucreze cu oameni asezati pe scaun, a creat unul si pentru testele sale. Scaunul electric a fost folosit pentru prima data in 1890 la New York.
Pentru a se `oficializa` o astfel de executie condamnatul este legat de scaun cu bratari de metal, iar pe cap i se pune un burete ud si casca metalica, pentru ca astfel curentul electric sa fie mai bine condus. Electrozii sunt plasati la cap si picioare pentru a se crea un circuit inchis. La fiecare condamnat se foloseste curentul electric de doua ori, la intensitati si durate diferite. Primul are o intensitate de 2000 volti si dureaza 15 secunde, cauzand inconstienta si oprirea inimii, iar cel de-al doilea este de-o intensitate moderata. Curentul va cauza dereglari importante ale organelor interne, iar organismul poate ajunge la o temperatura de 59 grade Celsius. Starea de inconstienta ar trebui sa apara dupa primele doua secunde, dar au fost si cazuri in care a durat mai mult. Acest lucru a atras multe critici impotriva acestui mod de executie. Dupa electrocutare, pielea se topeste in locurile in care au fost aplicati electrozii, iar restul poate suferi arderi. Scaunul electric a fost utilizat ultima data in Tennessee la 12 septembrie 2007.

Camera de gazare
Camerele de gazare au fost utilizate pentru executii multi ani la rand. Au devenit cunoscute mai ales dupa folosirea lor frecventa in Germania celui de-al doilea razboi mondial. In acea vreme au fost ucisi in acest mod milioane de oameni intr-unul dintre cele mai grave cazuri de genocid din secolul XX. In America, numai cinci state mai utilizeaza aceasta practica, iar condamnatilor la moarte li se ofera oportunitatea de a alege intre acest mod de executie si injectia letala.
Ultima gazare legala a fost facuta in 1999, cand germanul Walter LaGrand a fost executat in Arizona, Statele Unite ale Americii. Date neoficiale sustin ca in Coreea de Nord sunt folosite camerele de gazare atat pentru executii, cat si pentru testarea pe detinuti a gazelor toxice.

Impuscare in cap
Executia prin impuscare este cea mai utilizata, peste 70 de state folosind-o. In Uniunea Sovietica, un glont in ceafa era cea mai frecventa metoda de executie militara, dar si civila. Aceasta ramane inca foarte populara in China, singura diferenta fiind aceea ca glontul este tras in gat sau in cap.
In trecut, guvernul chinez cerea familiei condamnatului la moarte sa plateasca glontul. In Taiwan, prizonierul este mai intai injectat cu un anestezic puternic pentru a-l lasa fara simtire, iar apoi ii este tras un glont in inima.

Pluton de executie
A fi executat de plutonul de executie este considerat de cei mai multi cea mai onorabila metoda de aplicare a pedepsei cu moartea, acesta fiind motivul pentru care nu era folosita si in cazul criminalilor de razboi. Desi metodele difera de la tara la tara, in general condamnatul este legat la ochi si asezat langa un perete. Apoi, un grup de barbati trag un singur glont in inima condamnatului. In unele cazuri, unui tragator i se da un glont orb, pentru a se simti mai putin vinovat, dar niciodata nu se stie cine il are sau daca il are vreunul dintre ei. Idaho si Oklahoma sunt singurele state din America in care mai sunt legale plutoanele de executie.

Spanzuratoare
Cea mai frecventa metoda de spanzurare utilizata in timpul nazistilor si inainte de 1850 era cea in care condamnatul era urcat pe un postament, iar apoi i se lega un streang la gat, dupa care era lasat in cadere pentru a muri prin strangulare. Moartea era inceata si dureroasa. O alta procedura foarte folosita, in special in Iran, este aceea in care condamnatului i se leaga steangul in jurul gatului, iar apoi este suspendat.

Decapitare
In unele state adepte ale legii islamice, Sharia, decapitarile sunt inca metode de executie foarte utilizate. Ustensila folosita pentru aceasta executie este sabia arcuita. In multe tari aceasta practica este legala, dar in Arabia Saudita este cel mai des pusa in aplicare. Sentinta este executata de regula in public, langa moscheea principala a orasului, vineri dupa rugaciunea de seara. Condamnatii la moarte prin spanzurare au savarsit fue viol, fie crima, fie trafic de droguri, fie apostazie, adica renuntarea publica la religie. In Arabia Saudita sunt condamnati la moarte si minori, dar in urma apelurilor internationale repetate, acestia sunt decapitati dupa ce implinesc 18 ani.

Ghilotina
Contrar a ceea ce se crede, Joseph - Ignace Guillotin nu a fost inventatorul ghilotinei. El a sugerat numai ideea unei executii rapide care sa poata fi folosita la oameni, indiferent de clasa lor sociala. Guillotin a facut parte din comitetul care a desenat masinaria, dar Antoine Louis a fost cel care a construit ghilotina propriu-zisa. Aceasta metoda de executie nu mai este folosita nicaieri in lume.
Dispozitivul in sine este o rama mare din cherestea cu un spatiu gol in forma de semicerc la baza, rolul acestuia fiind acela de a `adaposti` capul prizonierului. In partea superioara a dispozitivului este o lama, iar in momentul in care detinutul avea capul prins, lama era lasata sa cada, iar omul era decapitat.
Moartea survenea aproape imediat. Ultima executie publica cu ghilotina din Franta a fost filmata in secret, iar comportamentul spectatorilor a facut guvernul sa interzica executiile publice. In Franta, aceasta a fost principala metoda de executare a condamnarii la moarte pana in 1981 cand a fost scoasa in afara legii.

Omorarea cu pietre
Unei persoane careia urmeaza a-i fi aplicata o astfel de moarte ii sunt imobilizate mainile si picioarele, in timp ce un grup organizat va arunca cu pietre in ea pana va muri. Legea islamica, Sharia, considera acceptabila aceasta metoda de executie, drept urmare aceasta fiind folosita in multe din natiunile islamice.
Pedeapsa este aplicata in urma adulterelor sau a crimelor. Legea prevede ca pietrele sa nu fie foarte mari, astfel incat o persoana sa necesite loviri repetate inainte de a deceda. Fiecare roca ar trebui sa produca rani si dureri serioase condamnatului. Afganistan, Nigeria, Iran, Pakistan, Sudan, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite sunt statele in care in ultimii ani au fost executati oameni prin omorarea cu pietre. Cea mai recenta dintre ele a avut loc in acest an in Iran cand Jaffar Kiani a fost ucis astfel pentru adulter.