Pentru a parcurge distante astronomice, extraterestrii trebuie sa fie foarte rabdatori sau sa dea dovada de ingeniozitate. Natura le poate oferii o alchimie spatio-temporala, relativitatea generalizata. Enuntata in 1915 de Albert Einstein, aceasta teorie este de o bogatie conceptuala fara egal. Fizicienii numesc aceste posibilitati ciudate fizica "exotica". Ideea de baza consta in utilizarea uimitoarei geometrii a Universului, cunoscuta sub numele de curbura spatio-timpului. De la Einstein, stim ca spatiul seamana mai mult cu o tablas ondulata decat cu un covor plan. Pentru a se deplasa de la un punct la altul al acestui Univers, lumina si materia urmeaza in mod obligatoriu profilul lui ondulat. Oare extraterestrii au gasit mijlocul sa sape tunele in Universul (ondulat), si sa-si treaca prin ele navele, ca un tren care trece prin munte? Problema are sens chiar si pentru noi pamantenii. Ar exista in spatiu "gauri de vierme" - acesta este numele oficial care ar corespunde acestei descrieri. Aceste gauri cuidate, care masoara cam 10-13cm si nu traiesc decat 10-20 secunde, nu sunt stabile in spatio-timp, caci, ca si tunelele minelor, ele se prabusesc sub propria greutate (presiune gravitationala). Oare extraterestrii au reusit sa construiasca "structuri de sustinere" pentru a evita prabusirea tunelelor? Gaurile de vierme sunt formate din energie gravitationala produsa de prabusirea unei stele supermasive in ea insasi. Conform relativitatii generalizate, densitate unui corp curbeaza spatiul. Cu cat o stea este mai densa, cu atat mai mult "scobeste" "covorul" tridimensional al spatiului (ca o bila de biliard pe un cearceaf intins). Dincolo de o densitate critica, steaua "perforeaza covorul": atunci apare o gaura neagra, care ea insasi poate da nastere unei gauri de vierme. Gaura neagra ar fi intrarea unei gauri de vierme. Construirea unei "schele" in interiorul gaurii de vierme inseamna - in termeni gravitationali - tapisarea interiorului gaurii cu energie negativa, adica un camp respingator care se opune campului atractor al gravitatiei. E vorba de faimoasa antigravitatie care, provoaca un efect de respingere intre doua mase si anuleaza atractia gravitationala exercitata de o planeta sau de oricare alt corp solid. Cercetatorii pamanteni au reusit deja sa obtina energie negativa la scara microscopica (efectul Casimir), dar nu se stie daca poate sa existe la scara macrscopica. Ori, trebuie ca tunelul sa aiba un diametru mai mare decat cel al navei. Din nefericire, gaurile de vierme si energia negativa, apeleaza la o fizica necunoscuta noua, aflati la jumatatea drumului intre relativitatea generalizata si fizica cuantica. Pentru a parcurge cu repeziciune distante mari, extraterestrii dispun si de alt mijloc: ar putea sa se foloseasca de caracteristicile de expansiune ale Universului. Doua regiuni ale Universului se departeaza una de cealalta cu o viteza proportionala cu distanta lor, chiar daca, local, ele sunt imobile (spatiul se dilata). Astfel, spatiul din jurul galaxiei noastre se misca cu viteza luminii fata de alte spatii sutuate la 15 miliarde de ani lumina de el. Expansiunea consta intr-o miscare, nu a materiei sau a luminii, ci a cadrului spatio-temporal care le contine. Consecinta surprinzatoare: in acest cadru, limita vitezei luminii nu mai e indispensabila. Este suficient ca doua regiuni sa se afle la o distanta de peste 15 miliarde ani-lumina pentru ca ele sa se deplaseze, una fata de alta, cu peste 300.000 km/sec! Daca extraterestrii stapanesc spatio-timpul, ce-i impiedica sa creeze o expansiune artificiala in jurul navei lor? Precum o plansa de surf, nava ar fi atunci dusa de valurile de expansiune cu o viteza superluminica, ramanand insa imobila fata de lumina si de materia locala. Asta ar implica fara indoiala punerea la puncta unei tehnologii apte sa creeze fascicule coerente (ca laserele) de energie gravitationala, pentru a modela curbura spatiala! Un alt mod de calatorie, este teleportarea ilustrata in serialul Star Trek. E vorba de a transforma in graunte de lumina atomii care compun un corp (indiferent de corp). Acesti fotoni strabat spatii incomensurabile cu viteza luminii, fara probleme de energie. La sosire recumpunandu-se corpul initial. Ramane o problema esentiala. Care e, in ceea ce priveste informatia, numarul de date necesare recompunerii unui corp? Trebuie mai intai sa se cunoasca pozitia fiecarui atom in corp precum si stadiul lui de energie, ceea ce ar insemna, pe putin, echivalentul unei pagini de text pentru fiecare atom. Deoarece nu cunoastem caracteristicile fizice ale extraterestrilor, calculele noastre se bazeaza pe date umane. Numarand 10 la puterea 28 atomi pentru fiecare fiinta umana, informatia ar ocupa o carte cu 10 la puterea 28 pagini! Asta ar insemna mai mult decat toate textele scrise de la descoperirea scrisului! Chiar daca stocam aceste date sub forma de biti, pe dischete, ar fi nevoie cam de 10 milioane de ani pentru inregistrarea lor, si tot atata timp pentru citirea acestora! Pe scurt, pentru teleportarea unui singur om ar fi nevoie de vreo 20 de milioane de ani! Si asta nu e tot! Pentru a transforma in lumina fiecare atom al corpului omenesc (sau umanoid), ar trebui sa se foloseasca o energie echivalenta cu 1500 de bombe cu hidrogen de o mega tona fiecare! In fine, teleportarea este o problema aproape fiziologica. Spiritul si memoria vor fi oare recunoscute in acelasi timp cu corpul? Pana la urma, poate ca aceste probleme plauzibile pentru noi numai teoretic, ar putea sa fie o nimica toata pentru fiinte mult mai evoluate decat noi. Ajunsi in apropierea planetei albastre, extraterestrii se vor confrunta cu o problema grava: vidul cosmic ii succed miliardele de atomi si molecule ale atmosferei noastre. Ca si cum ai vrea sa faci o pasare sa zboare prin apa marii. Extraterestrii trebuie obligatoriu sa se adapteze gravitatiei si straturilor dense de aer. Numai ca OZN-urile observate se deplaseaza fara zgomot, ultra-rapid si par sa sfideze legile elementare ale gravitatiei! Sa luam unul dintre exemplele cele mai cunoscute si sa incercam o explicatie stiintifica. La 8 ianuarie 1981, pe la orele 17, un sef de atelier pensionar care lucra in gradina , la Trans-en-Provence (Franta), a zarit o nava, avand forma a doua farfurii rasturnate una peste alta. Trecand pe deasupra copacilor, nava a aterizat la cativa metrii de el, cu un zgomot metalic infundat . Fara sa-i fie frica, martorul s-a apropiat de aparat. Acesta, s-a ridicat atunci de pe sol, scotand un suierat usor , si si-a luat zborul cu o viteza fenomenala in directia nord-est! Jandarmii si expertii de la GEPAN au sosit curand la fata locului si au gasit pe sol o urma circulara in forma de coroana. Analizand lucerna salbatica din vecinatatea urmelor, laboratorul de toxicologie vegetala a constatat ca sistemul lor fotosintetic a fost modificat. Vegetatia suferise un traumatism! Forma navei, modul de deplasare si absenta zgomotului de motor sunt tipice pentru descrierile de OZN-uri. Numerosi martori vorbesc de o stare de soc fizic (cand s-au aflat in apropierea unui OZN), de oprirea motorului masinii si noaptea, de halouri luminoase in jurul obiectului! Alta enigma este levitatia OZN-urilor despre care se relateaza atat de des. Trebuie sa recunoastem ca acest fenomen NU are o explicatie stiintifica clasica. Trebuie deci sa se faca apel la antigravitatie. Iesind dintr-o gaura neagra, navele s-ar imobiliza opunandu-se gravitatiei terestre. Pana la urma, numai extraterestrii care vor sti sa stapaneasca legile naturii vor putea sa intreprinda invazia atat de des anuntata! Pentru pamanteni insa, aflati in zorii secolului XXI, vizita lor ramane un mister la care stiinta aduce raspunsuri foarte putine!
Dilatatia timpului
------------------------
Acest efect, descris pentru prima oara de Albert Einstein (1879-1955) in anul 1905, ar avea o mare influenta asupra echipajului unei nave cosmice care ar zbura cu viteza luminii (c = 300.000 km/sec). Timpul pentru astronauti sa-r scurge, comparativ cu al oamenilor de pe pamant, mult mai incet. Si aceasta cu atat mai mult cu cat zborul cosmic ar avea o durata mai mare. Micul tabel care urmeaza va poate explica:
---------------------------------------------------------------
10 ani de zbor stelar= 25 de ani pe pamant
---------------------------------------------------------------
15 ani de zbor stelar= 80 de ani pe pamant
----------------------------------------------------------------
20 ani de zbor stelar= 270 de ani pe pamant
------------------------------------------------------------------
25 ani de zbor stelar= 910 de ani pe pamant
------------------------------------------------------------------
30 ani de zbor stelar= 3100 de ani pe pamant
--------------------------------------------------------------------
Exista numeroase mituri pe intregul pamant care fac descrieri uluitoare prin asemanarea lor, despre asemenea evenimente: persoanele care au fost luate de "zei" numai pentru scurt timp, la intoarcere nu sa-u mai putut intalnit cu neamurile sau prietenii lor. De unde provine oare aceasta stiinta despre fenomene care apar doar atunci cand o nava cosmica ar atinge viteza luminii ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu